boys don't cry (at work)

ne regasim in Parisul care in sfarsit se indura sa se imbrace de primavara asa cum ii e obiceiul, adica brusc.
langa Pompidou a aterizat si s-a plantat un miniautobus roshu cu  etaj, din Tibet, in care esti invitat sa intri si unde se vorbeste despre jocurile olimpice in China si incalcarea drepturilor omului.se aduna semnaturi de protest.

noi, ca dupa orice mutat, aducem mobila de la Fly, Ikea si Leroy Merlin pe bucatzele, in masina, incalcand orice regula elementara de circulatie (ieri am fost pe post de oglinda retrovizoare toata ziua, vederea din dreapta a lui monsieur le chauffeur fiind blocata in totalitate de dulapul pliat).ajungem totusi toujours intregi acasa  et on bricolle...

dupa ce a facut o criza de plans la auzul pt. prima oara in viata lui a zgomotului preceusei, Luca a hotarat in final ca e barbat si, fie si cu ultime lacrimi in ochi , i-a dat o mana de ajutor lui taica-sau, admirand dupa aceea cu un ochi critic dar senin, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, roadele muncii:-)